Messia este reincarnat in Romania

Discutii pro si contra, pe tema cartii Autobiografie semnata de Messia Iisus Hristos
 
AcasaAcasa  FAQFAQ  CautareCautare  MembriMembri  GrupuriGrupuri  InregistrareInregistrare  Conectare  

Distribuiti | 
 

 Viața sfîntului și dreptului Iov

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
MIH
web Master
web Master


Numarul mesajelor : 402
Location : Romania
Data de inscriere : 10/09/2008

MesajSubiect: Viața sfîntului și dreptului Iov   Joi Mar 05, 2009 6:13 pm

Viața Sfîntului și Dreptului Iov, mult pătimitorul
(6 mai)

Sfîntul și dreptul Iov se trăgea din seminția lui Avraam, fiu din fiii lui Isav, care era al cincilea de la Avraam. El își avea petrecerea sa în pămîntul Hus, într-una din laturile Arabiei, și era cel mai bogat om de la răsăritul soarelui, fiind foarte temător de Dumnezeu. Dintre dobitoace avea șapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute perechi de boi; asinele ce se pășteau erau cinci sute și slugi foarte multe, avînd el lucruri mari pe pămînt, pentru că era bărbatul acesta de bun neam și cu cinste mare între toți cei ce viețuiau la răsărit.
Acesta era om adevărat, fără prihană, drept și credincios, depărtîndu-se de la tot lucrul rău. El avea șapte feciori și trei fete. Și feciorii, văzînd pe tatăl lor că face milostenie veșnic la mii de săraci, au început să facă la fel ca tatăl lor; și mulți oameni erau chemați la masă și ei slujeau la masa celor necăjiți acolo. Deci, într-o zi, se ospătau toți împreună la cel dintîi frate, într-altă zi la celălalt frate și așa pînă la cel din urmă, cînd începeau iarăși de la cel dintîi. Iar după ce se sfîrșeau cele șapte zile ale ospețelor lor, Iov trimitea la dînșii, sfătuindu-i și învățîndu-i, ca fiecare să-și cerceteze conștiința sa cu de-amănuntul, dacă n-a greșit ceva cu cuvîntul sau cu gîndul împotriva Domnului; pentru că se temea dreptul Iov de Dumnezeu foarte mult, nu cu temerea firii celei de rob, ci cu temerea dragostei celei de fiu și cu dinadinsul se păzea pe dînsul și pe toată casa sa, ca să nu facă vreo supărare Domnului Dumnezeu.
Și acest om al lui Dumnezeu, aducea jertfă de curățire, cum se aduceau jertfe sîngeroase atunci, socotind în sine: ca nu cumva copiii mei, fiind tineri, să fi greșit ceva cu gîndul lui Dumnezeu. Așa făcea dreptul Iov în toate zilele.
Și a fost ca în ziua de astăzi: Fost-a întru una din zile și au venit îngerii Domnului înaintea Domnului. Îngerii lui Dumnezeu cei puși ca să păzească neamul omenesc, au venit înaintea lui Dumnezeu, ca să-i aducă Lui rugăciunile oamenilor și nevoile lor cele de multe feluri. Cu dînșii a venit și diavolul, ispititorul și clevetitorul oamenilor; nu că putea să stea împreună cu îngerii înaintea lui Dumnezeu la cer, de unde s-a lepădat, ci a stat departe, afară din cer, înaintea ochiului Celui Atotvăzător al lui Dumnezeu. Și atunci a venit și satana, iar Dumnezeu L-a întrebat: "Dar tu de unde vii?" Dar Dumnezeu i-a pus întrebarea, ca să ne răspundă nouă cum a fost istoria lui Iov.
Și, răspunzînd diavolul către Domnul, a zis: "Înconjurînd pămîntul și străbătînd partea cea de sub cer, și iată sînt de față". Și i-a zis lui Domnul: "Oare socotit-ai în gîndul tău de robul Meu Iov, că nu este asemenea lui, cineva din oamenii cei ce sînt pe pămînt, fiind fără de prihană, drept și credincios, depărtîndu-se de toate lucrurile cele rele?" Și asta o spunea Dumnezeu, nu pentru că era sărac sau necăjit, ci foarte bogat.
Răspuns-a diavolul și a zis Domnului: Oare Iov în deșert cinstește pe Dumnezeu? Oare nu ai îngrădit Tu pe cele dinlăuntru și pe cele din afară ale casei lui și pe toate cele ce sînt împrejurul lui; lucrurile mîinilor lui nu le-ai binecuvîntat și dobitoacele lui nu le-ai înmulțit pe pămînt? Dar trimite mîna Ta și Te atinge de toate cele ce are și să vedem dacă nu Te va blestema pe Tine în față! Ca și cum ar fi zis: "Cum nu s-ar teme, dacă i-ai dat atîta avere și cinste? Dar, dă-l pe mîna mea, să vedem nu Te va blestema în față?"
Atunci Domnul a zis diavolului: Toate cîte sînt ale lui, le dau în mîinile tale; dar de el să nu te atingi! Vedem că diavolul nu poate face nimic fără voia lui Dumnezeu și fără îngăduința Lui. Putea el să se ducă peste Iov și mai înainte, că avea mare ură pe el, că era drept; însă, pînă n-a luat blagoslovenia lui Dumnezeu, nu s-a dus. Pentru că numai unde îi îngăduie Dumnezeu se duce; căci puterea drăcească este îngrădită de puterea Atotțiitorului Dumnezeu și nu-i îngăduie să facă mai mult decît vrea El.
Și a venit diavolul la Iov. Și prima dată, cînd a ajuns asupra gospodăriei lui Iov, a pogorît foc din cer. Atunci un vestitor a venit la Iov și i-a spus: "Foc a căzut din cer pe pămînt și a ars oile tale, asemenea și pe păstori i-a mistuit, iar eu am rămas singur și am venit să-ți spun". Pe cînd acesta grăia, a venit un alt vestitor și a zis către Iov: "Perechile de boi arau și asinele pășteau aproape de dînșii, cînd, venind hoții, le-au furat pe ele, iar pe slugi le-au omorît cu sabia; și, rămînînd eu singur, am venit ca să-ți spun despre acestea". În același timp un alt vestitor a venit la Iov și i-a grăit lui: "Haldeii, făcînd trei tabere, au năvălit asupra noastră și au înjugat cămilele și le-au robit, și slugile le-au ucis cu sabia; iar eu am rămas singur și am venit să-ți spun".
La urmă a venit alt vestitor, grăind către Iov: "Feciorii tăi și fetele, mîncînd și bînd la fratele lor cel mai mare, deodată a năvălit dinspre pustie un vînt mare cu vifor și s-a atins de cele patru unghiuri ale casei și a căzut casa peste copiii tăi și toți au murit; iar eu am rămas singur și am venit să-ți spun".
Acesta i-a rupt inima, dar tot n-a îndrăznit să zică cuvînt de rău împotriva lui Dumnezeu. Atunci Iov s-a sculat, și-a rupt hainele sale, și-a tuns perii capului, și-a presărat țărînă peste capul și, căzînd cu fața pe pămînt, s-a închinat Domnului și a zis: Gol am ieșit din pîntecele maicii mele, gol mă voi duce în groapă; Domnul a dat, Domnul a luat! Precum a voit Domnul, așa a făcut. Fie numele Domnului binecuvîntat de acum și pînă-n veac! De toate acestea cîte i s-au întîmplat, Iov n-a greșit înaintea Domnului nici cu inima, nici cu gura; pentru că n-a zis nimic fără de minte împotriva Domnului. Atît de tare se temea Iov de Dumnezeu.
Atunci satana, văzînd că i-a luat totul și nu l-a biruit, s-a dus iar la Dumnezeu. Și a fost că în ziua aceasta, îngerii lui Dumnezeu au venit, ca să stea înaintea Domnului și împreună cu ei a venit și diavolul. Și a zis Domnul către diavol: "Dar tu de unde vii?" Iar el a zis: "Străbătînd partea cea de sub cer și înconjurînd tot pămîntul am venit". Atunci Domnul a zis către dînsul: "Oare gîndit-ai la robul Meu Iov? Că nu este nici un om ca acesta din cei de pe pămînt, care i-ar fi fost lui asemenea: fără de prihană, drept, credincios, ferindu-se de tot răul și neținîndu-se de răutate; iar tu în zadar i-ai cerut averile, slugile și fiii lui, ca să le pierzi".
Răspunzînd diavolul, a zis către Domnul: "Piele pentru piele; toate cîte le are omul, le va da pentru sufletul său! Deci, nu așa! Ci trimite mîna Ta și Te atinge de trupul și de oasele lui; atunci vei vedea, de nu Te va blestema în față!" Iar Domnul a zis către diavol: "Iată, ți-l dau ție, dar să nu te atingi de sufletul lui". Iată ce este mai scump la om! Sufletul. Că sufletul este mai scump decît tot ce există în lumea aceasta. De aceea îi atîta luptă pentru mîntuirea sufletului.
Și a venit diavolul, cu voia și cu îngăduința lui Dumnezeu, și l-a lovit pe Iov, de la cap pînă la picioare cu lepră. Atunci Iov, cînd s-a văzut lepros din creștet pînă-n talpă, a căzut la pămînt de durere; și, a ieșit afară din cetate, unde ședea pe gunoi, curățindu-și rănile cu un hîrb. Și n-a fost bătaia lui Iov o zi, o lună sau un an, ci șapte ani și jumătate l-au mîncat viermii de viu pe Iov! Așa a răbdat. Iar soția lui, rămînînd sănătoasă, pentru că pe ea n-a lovit-o diavolul, că era mai slabă în credință, se ducea cu traista prin sat, la cerut; și îi aducea cîte ceva de hrană. Singurul ajutor îi era soția lui; singura mîngîiere, ca să nu moară de foame.
Trecînd multă vreme și văzînd diavolul că nu l-a biruit pe Iov, a încercat prin femeie, cu care biruise în rai pe Adam. Știa că femeia e mai slabă. Și a zis către dînsul femeia lui: "Iată, acum te mănîncă viermii de viu în gunoi, ți-a luat toată averea și copiii de atîția ani și tu nu zici nici un cuvînt de hulă împotriva lui Dumnezeu și nu-ți pierzi răbdarea! Pînă cînd vei răbda acestea? Iată, voi mai îngădui încă puțin timp, așteptînd nădejdea mîntuirii mele; că s-a pierdut pe pămînt pomenirea ta, fiii și fetele tale; durerile și ostenelile pîntecelui meu, pe care în zadar i-am născut cu chinuire; iar tu singur șezi afară, fără acoperămînt, pe gunoi și plin de viermi, iar eu rătăcesc slujind și trecînd din loc în loc și alergînd din casă în casă, așteptînd apusul soarelui, ca să mă odihnesc de ostenelile mele și de durerile cele ce acum mă cuprind. Deci, zi vreun cuvînt de hulă împotriva lui Dumnezeu și mori".
Iar Iov îi spunea cu blîndețe, că vedea că diavolul vorbește prin gura ei: "Pentru ce grăiești așa, ca o femeie din cele nebune? Nu sînt eu Iov care eram ca împărații de bogat și cinstit în lume? Nu-ți aduci aminte ce cinste am avut noi pe pămînt și cîtă avere și cîte slugi aveam? Apoi, cum am primit cele bune din mîna Domnului, oare pe cele rele să nu le suferim?"
Auzind trei prieteni ai lui de toate răutățile care au venit asupra lui, au mers la dînsul fiecare din țara sa: Elifaz, împăratul Temanului, Bildad, stăpînitorul Savheilor și Țofar, împăratul Mineilor. Aceștia erau ca niște împărați de bogați, boieri mari din alte țări, care cumpărau mii de vite de la Iov, miei și lînă. Ei auziseră de bătaia lui Iov, dar nu credeau că-i chiar așa; și se sfătuiseră între dînșii, ca să-l cerceteze pe Iov și să-l mîngîie.
Văzîndu-l de departe, cum îl știau ce om cinstit era, ce palate și ce slugi avea, nu l-au cunoscut și au strigat cu glas mare și au plîns, rupîndu-și hainele și presărîndu-și țărînă peste capetele lor. Ei au stat la dînsul șapte zile și șapte nopți și nimeni dintre dînșii n-a vorbit către dînsul vreun cuvînt, pentru că vedeau rănile lui cumplite și foarte mari. Și gîndeau, ce va fi asta? Ce fel de bătaie a lui Dumnezeu este asta?
Și la șapte zile a deschis cuvîntul Elifaz și, în loc să-l mîngîie pe Iov în rănile și în durerea lui, în loc să-l îmbărbăteze, că erau prieteni de altădată, au început să-l rănească cu cuvîntul: "Iov, mi se pare că te-a retezat Dumnezeu ca pe un copac tomnatic, care nu face roadă. De ce-ai ajuns tu așa? Ai oprit plata văduvelor și simbria lucrătorilor! Ai fost nemilostiv și aspru! Ai fost mîndru! Ai uitat de Dumnezeu! Ai făcut fărădelegi înaintea Lui!" Și așa mereu l-a mustrat. La fel și al doilea prieten și al treilea.
Iar Iov a început a le spune lor cu blîndețe: "Dragii mei; prietenii mei, spre dosadă ați venit aici și spre rană mie. Mai bine ziceam eu gropii, "muma mea", și viermilor, "voi sînteți frații și surorile mele", decît să vină prietenii mei și să mă rănească cu cuvinte". Adică, mai bine mă mîngîiam cu viermii și cu gîndul la groapă, decît să aud din gura voastră acestea.
Și le-a spus Iov: "Voi mă învinuiți că am oprit plata slugilor și că am făcut nedreptate. Eu nu mă laud, dar adevărul voi vorbi. Eu am fost tatăl sărmanilor și maica văduvelor; eu am fost ochiul orbilor și urechea surzilor; piciorul șchiopilor și mîna ciungilor. Tunsura mieilor mei a încălzit umerii săracilor. Ușa mea nu s-a închis la tot străinul și toată averea mea am socotit cu putere s-o împart la cei necăjiți. Deci, nu-i adevărat ce vorbiți voi. Adevărat că mîna Domnului mă ceartă pentru păcatele mele, dar ceea ce mă învinuiți voi nu este adevărat".
Văzînd Dumnezeu răbdarea lui Iov, după ce-au plecat cei trei prieteni, a apărut Dumnezeu în nori și în vifor deasupra lui. Iov zăcea acolo de șapte ani jumătate, numai oasele și inima rămăsese - căci carnea lui era mîncată de viermi. Și cînd a venit Ziditorul cerului și al pămîntului, Iov era acum rănit și de prietenii lui, ocărît și defăimat și de soția lui și de toți. Deodată aude glasul lui Dumnezeu din nori: "Iov, scoală-te ca un bărbat, ia veșmîntul tău - că i-a trimis un veșmînt din cel mai alb ca zăpada -, încinge-te și să stăm de vorbă amîndoi!"
S-a sculat Iov, sănătos ca la 30 de ani și frumos și vesel, s-a îmbrăcat cu veșmîntul dat de Dumnezeu. Și a spus Dumnezeu către el: "Iov, unde erai tu cînd am întemeiat pămîntul? Spune-mi Mie care-i lățimea cea de sub cer? În ce loc locuiește întunericul și ce loc are lumina? Unde erai tu cînd am măsurat Eu munții cu așezămîntul cunoștinței, văile cu cumpăna și dealurile; cînd am pus mării hotar nisipul și am îngrădit marea cu nisip și I-am spus: "Pînă aici să stai și întru tine să se sfărîme valurile tale"? Eu am întins crivățul pe uscat. Eu am făcut cuvîntători pe pămînt. Eu am măsurat greutatea vînturilor. Eu am însemnat calea fulgerilor sub cer. Eu am rînduit nașterile fiarelor din codri, nașterea dobitoacelor pămîntului și a oamenilor. Eu am făcut orionul și rarița cea de miazănoapte și am împodobit cerul cu stele, cu soare și lună, și lumină am dăruit zidirii Mele. Spune-Mi, unde erai tu atunci? Iov, Eu pe tine Te-am turnat ca laptele în pîntecele maicii tale, Te-am închegat ca brînza, Te-am țesut ca pînza, Ți-am făcut inimă și oase și te-am făcut făptura Mea în pîntecele maicii tale și Eu am zidit inima ta și am știut că nu-ți vei pierde răbdarea. Eu am întemeiat inima ta întru tine și credința și răbdarea ta.
Și acum, Iov, fiindcă ai așteptat cu răbdare venirea Mea și n-ai zis vreun cuvînt rău în atîtea scîrbe și necazuri și boale, iată, Eu îți dăruiesc ție de acum înainte încă 140 de ani de viață; și vor fi averile tale îndoite. Și vei ajunge să trăiești pînă la al cincilea strănepot și vei adormi plin de zile și vei veni la Mine să te veselești cu Mine în veci".
După ce l-a vindecat Domnul de bube, a binecuvîntat și cele de pe urmă ale lui Iov, mai mult decît pe cele dintîi; și erau dobitoacele lui paisprezece mii de oi, șase mii de cămile, o mie de perechi de boi și o mie asini de herghelie. I s-au născut lui iarăși șapte fii și trei fete, precum avea și mai înainte. Deci, Domnul a îndoit dobitoacele lui Iov, iar copiii nu i-a îndoit, ca să nu soco-tească cineva, cum că copiii lui cei dintîi au pierit ca și dobitoacele; pentru că dobitoacele au pierit cu totul, iar copiii cei morți n-au pierit, ci se vor afla la învierea drepților. Fetele lui erau atît de frumoase, încît nu se aflau sub cer alte fecioare mai frumoase ca fetele lui Iov, cărora le-a dat moștenire între frații lor.
Iov a trăit de toți anii, 248, văzînd pe fiii fiilor săi, pînă la a patra seminție; și s-a sfîrșit întru adînci bătrîneți. Iar acum petrece în viața cea neîmbătrînitoare unde anii nu se împuținează, în Împărăția Tatălui, a Fiului și a Sfîntului Duh, a Unuia Dumnezeu în Treime, Căruia se cuvine slava, cinstea și închinăciunea, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

sursa: Viețile Sfinților pe luna mai
http://paginiortodoxe.tripod.com/vsmai/vsmai.html

_________________
"Eu spre aceasta M-am nascut si pentru aceasta am revenit in lume: ca sa dau marturie pentru Adevar. Oricine este din Adevar asculta glasul Meu. Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, marturisi-voi si Eu pentru el inaintea Tatalui Meu, Care este in Ceruri. Iar de cel ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor, si Eu Ma voi lepada de el inaintea Tatalui Meu, Care este in Ceruri.
(M-am citat din Noul Testament, Ioan, cap 18, vers 37
si Matei, cap 10, vers 32, 33).
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://www.messia.ro
 
Viața sfîntului și dreptului Iov
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Messia este reincarnat in Romania :: Diverse :: NOUTATI - Fisiere-
Mergi direct la: